Casa Stănescu, o clădire monument istoric situată în zona peninsulară a Constanței este un imobil de patrimoniu pe care elevii de la Liceul C.A.Rosetti doresc să îl vadă reabilitat. Ei s-au implicat, alături de elevi și profesori din alte 10 școli și licee constănțene, în proiectul ”Patrimoniul material imobil”, lansat de Societatea de Științe Istorice din România filiala Constanța, pentru a-i determina pe tineri să își dezvolte spiritul civic și să conștientizeze necesitatea conservării și promovării patrimoniului și a valorilor culturale locale. Articolul a fost scris de Feneru Izabela-Mirela, Popa Iulian-Cristian, Seimambet Selim-Esra și Vasile Carla-Florentina, alături de profesorul coordonator Doina Rusu, de la Liceul C.A. Rosetti.
Casa Stănescu – Patrimoniul cultural, istoric și natural – Zestrea comunităților locale
O clădire impunătoare, peste care s-a aşezat patina timpului, dar şi ruina, este aşezată la intersecţia străzilor Marc Aureliu cu Sulmona, (zona peninsulară a oraşului Constanţa), în briza curată a mării. Istoria acestei clădiri nu este de invidiat, pentru că, după o perioadă de apogeu, a urmat o lungă perioadă de degradare, care şi astăzi, la momentul scrierii acestui articol, este prezentă.
Primii proprietari au fost căpitanul T. Stănescu Constantin şi soţia sa Trandafira Stănescu. Casa, încă din momentul construirii sale, se dorea să fie o dotă pentru fiica lor Marieta, la momentul căsătoriei, care a avut loc în 1933, ginerele fiind Lt. Dan Alexandru Constantinidi.
Terenul pe care a fost amplasată casa a fost achiziționat de către “numitul Constantin” în mahalaua “Cealic Mahale” în 1905, apoi în 1913, căpitanul T. Constantin Stănescu obţine autorizaţia de a-şi construi un imobil. Construirea a început în 1913/1914, însă a fost întreruptă de Primului Război Mondial, când familia s-a mutat la Iași. Căpitanul Stănescu a fost prizonier de război în Bulgaria între 1916–1918. Revenit din prizonierat, căpitanul a reluat construcția după război și ea a fost finalizată in 1920/1921.
La vremea când a fost terminată casa căpitanului Stănescu era „o clădire superbă, grandioasă, cu demisol şi parter, în stil eclectic şi având o structură neoclasică” şi cu o suprafață generoasă, desfășurată pe 450 mp.
Casa Stănescu, imobilul proiectat de arhitectul Adolf Linz
Casa a fost proiectată de un arhitect foarte apreciat în acele vremuri, Adolf Linz. În anul 1891 Adolf Linz din oraşul Braşov, s-a stabilit la Constanţa devenind arhitect al armatei şi, în paralel, a lucrat şi pentru Primăria Constanţa până în anul 1923, iar apoi şi-a deschis propriul atelier de proiectare.
Nici căsătoria Marietei, fiica soţilor Stănescu, nici casa Marietei nu au avut o evoluţie fericită. Marieta a divorţat în 1946 de locotenentul Dan Alexandru Constantinidi, casa i-a revenit însă în proprietate Marietei Stănescu, prin partaj voluntar, dar pentru o scurtă perioadă pentru că în 1950 casa a fost naționalizată şi a fost degradată continuu de cei care au locuit-o succesiv și nu au întreţinut-o.
Mai târziu, când degradarea construcţiei începuse, dar totuşi distincţia şi eleganţa stilului său neoclasic nu dispăruseră, casa Stănescu a fost declarată monument istoric. Totuşi, chiar şi cu acest statut, autorităţile constănţene nu au împiedicat degradarea şi mai accentuată a clădirii.
”Casa Stănescu”, o clădire monument istoric lăsată în ruină
În prezent, Casa Stănescu ”nu aminteşte de trecutul lui grandios, fiind marcat de o degradare masivă”, susținea și criticul de artă Doina Păuleanu.
”Linz realizează o clădire superbă, grandioasă, cu demisol şi parter, în stil eclectic şi având o structură neoclasică. Faţada principală, spre strada Marc Aureliu, cu spatele spre mare, are o uşă principală dreptunghiulară, cu feronerie structurată geometric şi monogramă încadrată.
Deasupra se află o deschidere elipsoidală înscrisă într-un câmp dreptunghiular cu elemente decorative neoclasice: coroniţe şi crengi de laur; alte două nivele de decoraţie depăşesc împreună cu forma deja menţionată dimensiunile uşii, aproape excluzând-o din registrul expresiv şi sunt alcătuite din elemente fitomorfe”, scria Doina Păuleanu.
Monograma T.S. este încadrată într-o plăcuţă trapezoidală şi o fereastră semicirculară, suprastructura fiind încadrată de doi piloni decoraţi. „Ferestrele dreptunghiulare, disimetrice ca şi clădirea, din cauza colţului care comprimă faţada, sunt ingenios decorate cu elemente neoclasice”, relatează Doina Păuleanu.
În 2001, fiica Marietei şi a lui Dan Alexandru Constantinidi, Coman Anca, depune cerere de retrocedare a acestui imobil şi după îndelungate proceduri juridice, în 2008, imobilul i-a fost retrocedat. Fiul ei a intrat în posesia casei, doi ani mai târziu.
”Am intrat în proprietate abia în anul 2010, după evacuarea prin executare judecătorească a chiriașilor relocați ilegal de primarul Radu Măzare”, a explicat moștenitorul. Proprietarul monumentului a subliniat că intenţionează să renoveze casa şi că va păstra în totalitate fațada originală în stil eclectic, restaurând decorațiunile existente, cum ar fi monograma T. Stănescu și înlocuindu-le pe cele lipsă.
De asemenea, din cauza stării avansate de degradare se va consolida toată clădirea din punct de vedere structural, intervenția făcându-se la interior, astfel încât să nu afecteze aspectul fațadei. Din păcate, elementele originale din interior au fost distruse în totalitate din cauza ocupării abuzive a imobilului, cu acordul primarului Radu Mazăre. Costul reabilitării frumoasei clădiri se va ridica la aproximativ 500.000 de euro, a declarat proprietarul casei.
Interesant este faptul că destinația imobilului după restaurare va fi de atelier de creație sau hub cultural, care va găzdui și evenimente artistice.
“Scopul final, pe lângă restaurarea din punct de vedere structural și arhitectural al monumentului, este de a revitaliza întreaga zonă prin propunerea unei funcțiuni care să permită dezvoltarea pe termen lung a Peninsulei, din punct de vedere urbanistic, economic și social. Se dorește transformarea monumentului într-un punct de atracție care să încurajeze traficul pietonal, organizarea de evenimente culturale și implicarea locuitorilor în dezvoltarea ulterioară, prin abordări similare”, spune moștenitorul clădirii.
Acesta a precizat că finalizarea lucrărilor este estimată pentru începutul anului 2022, dacă proprietarul va primi certificatul de urbanism în termenul înaintat de arhitectul șef al Primăriei pentru eliberarea actului.
Acesta a menționat că se va reveni la conformația inițială a clădirii, în care există o curte interioară necesară iluminatul camerelor și care a fost închisă în timpul regimului comunist. De asemenea, a adăugat că se află în cautarea de imagini de arhivă cu imobilul, fotografii de la exterior sau interior care ar putea ajuta la o restaurare cât mai fidelă a casei.
Soluții de renovare pentru monumentul istoric
Liceenii de la C.A.Rosetti au identificat și câteva modalități prin care frumosul imobil ”Casa Stănescu” poate fi repus în valoare.
- Accesarea de fonduri europene de către primărie, destinate special pentru renovarea clădirilor – patrimoniu istoric, indiferent de forma de proprietate a imobilelor, publică sau privată.
- Primăria trebuie să sprijine, cu specialişti în arhitectură renovarea clădirilor deteriorate şi să deblocheze demersurile birocratice, atunci când apar.
- Utilizarea de materiale adecvate, astfel încât să se reconstituie fidel vechea construcţie.
Materialul a fost scris de scris de Feneru Izabela-Mirela, Popa Iulian-Cristian, Seimambet Selim-Esra și Vasile Carla-Florentina, alături de profesorul coordonator Doina Rusu, de la Liceul C.A. Rosetti Constanța și participă la concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, adresat elevilor din clasele VI-XII, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, în colaborare cu filiala Constanța a instituției, în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului, Facultatea de Istorie Universitatea București, revistele ”Magazin Istoric” și ”Historia”.
The post ”Casa Stănescu”, un imobil de patrimoniu pe care liceenii constănțeni îl vor reabilitat appeared first on Descopera Dobrogea.