Pe una dintre străzile mici, din frumoasa Peninsulă a Constanței, se găsește Casa Alléon, un edificiu a cărui stare de conservare este precară. El a fost cunoscut, de-a lungul timpului, de către localnici și turiști, drept „casa engleză” (pentru că se afla într-o zonă cu numeroase edificii ridicate de compania engleză care a construit calea ferată de la Cernavodă la Constanța) sau „casa de piatră” (din cauza materialelor de construcție și a aspectului general). Azi, când se află la vânzare cu o sumă deloc nelijabilă, se numește Casa Alléon.
Despre ea, elevii Fabian Cotan, Carmen Ghețu, Anja Mogoșanu și Viviana Nichifor, sub coordonarea prof. Eugenia Crăciun, de la Liceul Teoretic ”George Călinescu” din Constanța au scris acest articol, pentru concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța.
Casa Alléon, un imobil frumos, dar într-o stare avansată de degradare
Casa Alléon atrage atenția prin aspectul unic, dat de turnul de colț, dar și prin masivitatea, asimetria, consolele cu acoladă care aduc aminte de un castel din Evul Mediu. Deşi este declarată monument istoric, clădirea se află, din păcate, în stare avansată de degradare, asemenea multor edificii din zonă.
Situația acestui edificiu este similară multor altor construcții, la fel de frumoase din zona peninsulară. Acest fapt este consecința neglijării lor de către cei care le au în proprietate, municipalitatea sau urmași ai proprietarilor.
În unele situații, cum este cazul Sinagogii, din capătul străzii pe care se află Casa Alléon, degradarea este ireversibilă și este rezultatul faptului că evreii, comunitatea căreia îi aparține edificiul de cult, au rămas atât de puțini în oraș încât nu mai pot întreține sau renova monumentul.
Casa Alléon a fost construită la 5 ani după Unirea Dobrogei cu România
Despre Amédée Alléon, cel care a înălţat construcția despre care vorbim, se știu relativ puține lucruri, unele date fiind preluate eronat de către unele surse locale. Două asemenea erori se referă la profesia sa, care nu era de bancher așa cum își dorea familia și cum apare în unele biografii, ci de rentier. Cea de a doua eroare privește perioada șederii la Constanța, care nu este atât de îndelungată cum se susține adesea (respectiv de prin 1880 și până la moartea sa, în 1904), ci doar de câțiva ani (1882-1885) când a cumpărat terenuri, a ridicat sau a cumpărat case, devenind cel mai important contribuabil la bugetul local al comunei urbane Constanța.
Date importante, pe baza unor documente de arhivă, ne aduce istoricul Constantin Cheramidoglu, de la care aflăm că primul membru al familiei stabilit la Constantinopol a fost Jean Francois, medic și farmacist ajuns la Constantinopol în 1730.
Urmașul său a intrat în afaceri și a fondat prima bancă cu drept de a bate monedă din Imperiul Otoman, în 1847. Tatăl lui Amédée Alléon avea legături cu societatea românească epocii, între care şi cu bancherul Grigore Sturza care aspira, la 1857, să devină domn al Moldovei. Bancherul sultanului susținea și pe alți est-europeni care doreau să fie ajutați de către autoritățile otomane, având interese economice dintre cele mai diverse.
Fiul său, Amédée, a avut o viață dintre cele mai interesante fiind împărțit între pasiunea sa pentru entomologie și spiritul întreprinzător, moștenire din familie, care s-a manifestat prin achiziționarea și construirea de case. Familia avea o îndelungată tradiție de constructori de imobile în scop comercial, deținând mai multe locuințe în zona Pera din Constantinopol, grupate sub numele de „Cité Alléon” (47 de apartamente și magazine într-unul dintre cele mai dinamice cartiere constantinopolitane).
El a continuat investițiile imobiliare caracteristice familiei prin achiziționarea de imobile și terenuri la Constanța, oraș pe care l-a ales după ce vizitase mai multe localități din zona Mării Negre, inclusiv din Bulgaria. A ales Constanța și pentru că, în calitate de entomolog găsise în Dobrogea o sursă de cunoaștere și îi aprecia diversitatea naturală și a peisajelor.
La începutul anului 1880 a cumpărat un teren pe malul abrupt dinspre port, în vecinătatea Alicei Wegener, astăzi imobilul Damadian şi l-a angajat arhitectul grec, pe care îl cunoştea de la Constantinopol, Pelopidas D. Couppa, să-i construiască o casă trainică, mare, cu utilităţi şi neapărat lângă conaționalii săi adunaţi pe străzile din jurul Sinagogii vechi.
Imobilul din strada C. A. Rosetti nr. 7 poate fi considerat cea mai reprezentativă creație a arhitectului Pelopidas D. Couppa în orașul nostru. Anul construcției este 1883, la doar cinci ani de la Unirea Dobrogei cu România.
Casa Alléon a fost construită cu piatră recuperată din ruinele unei cetăți antice
La exterior, construcția a fost realizată în întregime din piatră recuperată din ruinele cetății din perioada târzie, provenită probabil din zidul de apărare al cetății feudale și din construcții genoveze aflate mai la suprafață, care, la rândul lor, au valorificat ruinele construcțiilor mai vechi, din perioada romană și bizantină.
Ancadramentele ferestrelor sunt tot din piatră cioplită. Fațadele sunt simple, fără ornamente. Separarea nivelelor este marcată printr-un brâu simplu, în relief, din piatră cioplită. Placa balcoanelor a fost realizată dintr-o singură lespede din piatră, asemeni consolelor de sprijin.
În partea superioară, cornișa este marcată tot printr-un brâu de piatră. Brâiele din piatră reprezintă singurele elemente de decor arhitectonic ale fațadei deși doar brâul cornișei este ornamentat cu modele geometrice, asemenea celor din perioada romană (există posibilitatea ca aceste piese să fie recuperate din ruinele romane).
Clădirea se distinge de cele din jur dar și de cele caracteristice epocii prin turnul circular prin care s-a mărit spațiul încăperii de la etaj, din partea de nord-vest. Elementul arhitectonic distinctiv este realizat din zidărie de piatră și cărămidă, ceea ce conferă o tentă medievală întregului ansamblu.
Sursa de inspirație a arhitectului pare să fi fost arhitectura pariziană a mijlocului de secol XIX, cu clădiri vechi de peste două secole prevăzute adesea cu turnuri de colț denumite „tourelle”.
Prezența acestui „turnuleț” de colț a dus la încadrarea casei Alléon în stilul romantic, mai degrabă decât în cel neoclasic pe care îl sugerează aspectul general al acesteia. Se pare că planul arhitectural a suferit modificări pe parcurs, inițial aici existase o construcție care aparținuse Companiei engleze, cea ridicată de grecul Pelopidas D. Couppa fiind o extindere a celei existente.
Planul era unul ambițios, construcția urmând a fi mai înaltă și cu o suprafață mai mare decât cea actuală, așa cum rezultă din documentul prin care se solicita aprobarea de construcție, pe 6 octombrie 1882.
Planurile imaginau o construcție elegantă, remarcabilă prin sugestiile stilistice ale coloanelor dorice care confereau monumentalitate intrării. Bosajul soclului era dat de soclul solid din piatră. Patru ferestre dispuse într-o simetrie riguroasă erau împodobite sobru, cu ancadramente în relief.
La 25 martie 1883 este prezentat un nou plan al clădirii care îl modifica semnificativ pe cel inițial, în sensul că imobilul era etajat, coloanele de la intrare și cele de la ferestre se transformă în ancadramente dreptunghiulare, numărul ferestrelor devine impar și apare turnul în stil venețian care dă unul din elementele de originalitate ale clădirii. Urmează alte două planuri prezentate de Couppas, abia al patrulea este cel final, din 29 august 1883, care nu s-a păstrat.
Un imobil, mai mulți proprietari
Prin intermediari, căci Amédée Alléon nu mai locuia la Constanța, clădirea este închiriată în anii următori administrației locale, unor firme private și chiar găzduiește sediul Jandarmeriei.
În 1905 construcția este cumpărată de Societatea de Asigurări „Dacia România” din București și apoi este sediul Curții de Apel Constanța, până la 1923 când aceasta primește un sediu nou.
În perioada interbelică ea găzduiește diverse firme din orașul devenit cel mai important port al României. După al Doilea Război Mondial, clădirea cu 40 de camere devine locuință pentru ofițerii armatei sovietice și apoi cămin de nefamiliști.
Din anii 70 ai secolului trecut a fost transformată în hotel pentru lucrătorii C.F.R., la parter fiind și birouri ale aceleiași societăți. Din 1990, construcția este părăsită și intră într-u proces de degradare favorizat atât de neglijența autorităților cât și de atitudinea locuitorilor din zonă care au transformat-o în loc de depozitare a gunoaielor.
Casa Alléon are nevoie de restaurare
Construcție emblematică a Constanței, deosebită prin istorie dar și prin aspectul original, mostră a arhitecturii de inspirație franceză de la sfârșitul de secol al XIX-lea din Europa de sud-est, Casa Alléon trebuie să fie readusă, prin efortul public și privat (fiind scoasă la vânzare, investițiile private îi pot reda frumusețea, așa cum s-a întâmplat în cazul altor clădiri din zonă, de exemplu Casa Hrissicos) la aspectul și la arhitectura care o fac unică.
Un alt argument, în afara celor strict istorice, pentru readucerea Casei Alléon în atenţia publică, ar fi recunoaşterea contribuţiilor culturale și sociale făcute de către comunitatea evreiască din orașul Constanta. Aceasta a jucat un rol activ în dezvoltarea economico-culturală a orașului, Dobrogea fiind recunoscută ca un exemplu de convieţuire multietnică, creuzet în care au fuzionat valori culturale, materiale și spirituale dintre cele mai diverse şi un model de convieţuire multiseculară.
Acest fapt de viaţă socială şi culturală a dus, în timp, la conturarea comunității dobrogene, în sistemul ei axiologic nu uşor de descifrat şi pe cât de complex, pe atât de interesant. Păstrarea identităţii locale ca parte a identităţii naţionale, impune, printr-un efort comun, restaurarea clădirilor de patrimoniu din zona peninsulară a vechiului Küstendje şi reintegrarea lor în circuitul turistic.
Articolul a fost scris de elevii Fabian Cotan, Carmen Ghețu, Anja Mogoșanu și Viviana Nichifor, sub coordonarea prof. Eugenia Crăciun, de la Liceul Teoretic ”George Călinescu”, pentru concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța.
Partenerii locali ai proiectului sunt Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Direcția Județeană de Cultură Constanța, Primăria Constanța și Discover Dobrogea.
The post Casa Alléon, monumentul istoric realizat cu piatra de la ruinele unei cetăți antice appeared first on Descopera Dobrogea.