Mulți români se întreabă de ce dobrogenii nu au fost prezenți pe 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia alături de frații lor români, așa cum ar fi fost normal. În acele zile, situația lor era dramatică, Dobrogea aflându-se încă sub ocupația inamică. Abia pe 7 decembrie 1918, un student din Dobrogea, D. Ciupercescu vorbea în numele dobrogenilor la evenimentele organizate la Iași.
La 1 Decembrie 1918, doar sufletul dobrogenilor a fost la Alba Iulia
Legăturile dobrogenilor cu locuitorii din Transilvania au fost strânse, cu atât mai mult cu cât, după 1878, mare parte a populației din Dobrogea provenea din această regiune și era formată din mocani, care au întărit românismul în această parte a țării. Dobrogenii s-au implicat în lupta națională a românilor din Transilvania împotriva desnaționalizării, dar situația de la 1 Decembrie 1918 din Dobrogea nu le-a permis să participe la sărbătoarea prilejuită de reîntoarcerea Transilvaniei la patria mamă.
”I-ar fi stat bine Dobrogei la masa împlinirii marelui vis al unităţii de stat, dar, deşi locul ei n-a putut fi acolo, acesta n-a rămas liber. Vocea Dobrogei s-a auzit, totuși, la marele concert naţional – e drept, ca un geamăt, ea fiind sub ocupaţia inamicilor noştri de atunci, bulgarii, în primul rând, dar şi a «amicilor» noştri englezi, francezi şi italieni.
Dacă n-ar fi fost blestemata ocupaţie străină, noi, dobrogenii, am fi mers la Alba Iulia, dacă nu cumva am fi adus spiritul ei la noi, cum o făcusem în timpul marii sărbători naţionale din 1906, cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la instaurarea domniei lui Carol I, împreună cu mii de transilvăneni şi bănăţeni”, a precizat pentru Discover Dobrogea, dr. în istorie Lavinia Dumitrașcu, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Dobrogea, după ocuparea sa, în 1916
După dureroasele înfrângeri ale armatelor româno-ruse din Dobrogea din 1916, periodicele bulgare titrau: „Dobrogea este eliberată total”. Vecinii noștri de la sud nu doreau însă doar Cadrilaterul, ci întreaga Dobroge. S-a opus însă Turcia, sprijinită de Germania.
”Prin ocuparea Dobrogei, România, pierdea două treimi din teritoriul național. În timp ce Bucureștiul era pe cale a fi pierdut, reprezentanții Puterilor Centrale își împărțeau România: Oltenia și Muntenia reveneau Germaniei și Austro-Ungaria și Dobrogea era împărțită între Bulgaria și Turcia.
Cadrilaterul a fost încorporat direct Bulgariei, în a cărei administrație a intrat și restul Dobrogei. Aici a fost instaurat un guvernator – fost prefect al Poliției din Sofia, care s-a stabilit la Constanța. Teritoriul ocupat a fost împărțit în șase subprefecturi, conduse, ca și primăriile, de funcționari bulgari”, a povestit pentru Discover Dobrogea, dr. în istorie Lavinia Dumitrașcu.
La Tulcea și Constanța, situația era la fel de dramatică
La Tulcea, instituțiile statului român au fost transformate în grajduri, iar documentele lor au fost distruse, funcționarii români fiind îndepărtați din funcții și înlocuiți cu bulgari și evrei.
Tribunalul a fost transformat în grajd. Mobilierul și arhivele Curții de Apel și Tribunalului Constanța au fost vândute sau distruse de bulgari. De altfel, chiar și Arhiva Constanței a fost transportată, inițial, la Brăila, dar ocupanții germani au readus-o în oraș, în beciurile și podurile Comenduirei de Etape, unde a fost distrusă, am mai aflat de la reprezentantul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Lavinia Dumitrașcu.
”Monumentele și clădirile românești vechi, realități care contraveneau istoriografiei bulgare, au fost vandalizate: statuia lui Ovidiu din Piața Independenței a fost culcată la pământ și salvată, în ultimă instanță, de ocupanții germani, iar statuia Avântul Patriei, din fața Palatului Regal a fost distrusă.
În Tulcea, însă, postamentele monumentului lui Mircea cel Bătrân și al Monumentului revenirii Dobrogei la Țară au fost dinamitate, primul fiind distrus. Bustul lui Ioan Nenițescu de la Tulcea a fost aruncat în Dunăre.
Bulgarii au impus propria poliție – condusă de un bulgar, sistemul de impozite și mărci poștale al statului lor, limba oficială pentru autoritățile publice și judecătorești a fost cea bulgară, au fost schimbate inscripționările instituțiilor publice, iar pe frontispiciul Primăriei Constanța a apărut Regatul Bulgaria. Comuna urbană Constanța”, ne reamintește Lavinia Dumitrașcu.
În școlile românești din Constanța și Tulcea, elevii erau obligați să învețe în limba bulgară
Bulgarii au impus ca în școlile din Dobrogea să se învețe în limba lor și au închis multe dintre școlile românești, iar avutul acestora a fost trimis în Bulgaria.
”Localul Școlii primare nr. 1 din Constanța a devenit Comandamentul bulgar și aici erau torturați, bătuți și omorâți românii.
În Tulcea, clădirea Școlii primare nr. 2 a fost dărâmată până la temelii. La școlile primare, predau civili și militari bulgari, copiii români fiind obligați să le frecventeze.
Liceul din Tulcea a continuat să funcționeze, cu doar 3 clase, cu profesori veniți din Bulgaria. Liceul «Mircea cel Bătrân» din Constanța fusese transformat în spital în perioada în care românii mai luptau încă pe frontul dobrogean.
Mulți dintre elevi și profesori plecaseră în băjenie sau pe front. Liceul a fost închis de bulgari, iar elevii au trebuit să-și întrerupă studiile.
Mai mulți constănțeni au cerut redeschiderea Liceului Mircea, dar au fost amenințați cu moartea și ei, și Comenduirea Germană, bulgarii declarând că, dacă se va redeschide liceul românesc, va fi aruncat în aer.
De altfel, în descrierea localităților din județul Constanța din raportul prefectului N.T. Negulescu, citim că aproape nu e sat sau oraș în care să mai existe o biserică sau o școală în picioare sau nepângărite de războiul în sine sau de ocupanții bulgari”, povestește Lavinia Dumitrașcu.
După 2 ani de ocupație, la 1 Decembrie 1918, dobrogenii erau la capătul puterilor
Administrația de ocupație bulgară a fost înlocuită pe 5 ianuarie 1917, până pe linia Ostrov-Topolog-Slava Rusă-Jurilovca.
Instaurarea administrației germane s-a realizat abia în februarie 1917. Ocupanții germani au înființat Uniunea germanilor din Dobrogea – legată și de discuțiile privind repatrierea germanilor. Munca de propagandă este pusă pe seama etnicilor germani, preoți și învățători, care făceau o cenzură a manualelor școlare.
”Până și germanii erau oripilați de «faptele de arme» ale bulgarilor, care continuau să jefuiască și să încalce legea stabilită de aliații lor.
Cu două zile înainte de retragerea armatei, comandantul Regimentului 2 Infanterie bulgar a ordonat soldaților săi să prăduiască și să omoare.
Pe 18 martie 1918, prin Tratatul de la Buftea, se recunoștea cesiunea Cadrilaterului și a Dobrogei de Nord – la sud de linia Rasova-Agigea, iar, pe 7 mai, Tratatul de pace de la București, trecea teritoriul dintre Dunăre și Mare în condominiul Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei și Turciei.
Este uşor de înţeles de ce preocupările fruntaşilor Dobrogei, îndreptate către Parlament, Guvern şi Casa Regală, priveau, în primul rând, problemele acestei părţi de Românie. În timp ce unităţi ale Diviziei a IX-a Infanterie din Dobrogea goneau trupele bolşevice din Basarabia, instaurând ordinea Proclamaţiei de la Chişinău de unire a acesteia cu România, alte mici unităţi luptau în Bucovina pentru aceeaşi cauză. Dobrogea îşi aducea prinosul ei de jertfă marilor acte naţionale din 1918.
În condițiile pierderii războiului de către Puterile Centrale, pe 24 noiembrie 1918, Comandamentul militar aliat a ordonat retragerea armatei bulgare din teritoriile ocupate. Pe 26, respectiv 30 noiembrie, autoritățile românești reintrau în stăpânire în județele Tulcea și Constanța mai întâi, apoi în Durostor și Caliacra.
Acestea sunt cauzele pentru care dobrogenii nu au fost prezenți la Alba Iulia pe 1 Decembrie 1918. După doi ani de ocupație, Dobrogea era sleită, jefuită de bogății, însângerată.
Românii care rămăseseră în Dobrogea erau la capătul puterilor. Bulgarii parcă ar fi vrut să șteargă ce era românesc de pe pământul dobrogean, pentru o Bulgarie Mare. Și pentru aceasta parcă încercaseră să șteargă de pe fața pământului dobrogean orice însemna românesc, inclusiv oamenii, dar nu înainte de a-i umili”, a declarat pentru Discover Dobrogea, dr. în istorie Lavinia Dumitrașcu, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
“Privim în înfăptuirea unităţii noastre naţionale ca la un triumf al libertăţii româneşti”, spunea Iuliu Maniu la Marea Adunare de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.
La mulți ani buni, România!
The post De ce nu au participat dobrogenii la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918 appeared first on Descopera Dobrogea.