Ciufii de pădure sunt păsări foarte apreciate pentru înfățișarea lor, chiar dacă, de cele mai multe ori, le vedem doar în fotografii. 3 colonii de iernare ale ciufilor de pădure au fost observate iarna aceasta, în Dobrogea, în cadrul programului de monitorizare.
Ciufii de pădure au un comportament diferit iarna
Ciufii de pădure sunt o specie de păsări răpitoare de noapte, de talie medie. În sezonul rece, ei se adună în zone urbane, în parcuri sau în aliniamente de arbori mari și formează colonii de iernare.
De obicei, ciufii de pădure iernează până la sfârșitul lunii februarie, în colonii formate din zeci și chiar sute de păsări. Grupurile observate în județul Constanța au câte 5-15 membri.
Primăvara, ei părăsesc locurile de iernare și se dispersează spre zonele de cuibărire, moment în care ei nu mai stau în grupuri și preferă doar compania perechii lor.
În Dobrogea, o amenințare pentru ciufii de pădure o reprezintă tăierea arborilor
Principala amenințare pentru ciufii de pădure este legată de pierderea habitatului. Un exemplu în acest sens, este în cele două fotografii, care au fost făcute în același loc, dar în ani diferiți.
Anii trecuți, în acest copac erau 5 cuiburi de ciufi de pădure. Din păcate, arborele a fost tăiat, habitatul acestor păsări fiind, astfel, distrus, iar ciufii au fost nevoiți să își găsească alte locuri.
”Tăierea copacilor în care păsările și-au făcut cuiburi sau în care au avut colonii de iernare timp de mai bine de zece ani, reprezintă o problemă. Comparativ cu anul trecut, au dispărut ciufi din locuri tradiționale de aglomerare sau au fost prezenți în număr mai redus.
Iarna trecută, în urma verificărilor locurilor de iernare active, în 62 de localități din toată țara au fost numărați 1898 de ciufi de pădure și un ciuf de câmp. În celelalte 32 de localități nu au fost găsite locuri de aglomerare, iar unele mai vechi au fost părăsite”, precizează Grupul MILVUS, care derulează de peste 10 ani un program de monitorizare, pe bază de voluntariat.
În Dobrogea, astfel de situații au fost întâlnite la Vadu și la Zebil, iar ciufii de pădure au fost nevoiți să își caute alte locuri în care să cuibărească sau să ierneze.
Și folosirea intensivă a pesticidelor în agricultură reprezintă o amenințare pentru ciufii de pădure, deoarece resursele lor de hrană, respectiv rozătoarele, devin tot mai puține.
Ce ar trebui să știm despre ciufii de pădure
Ciufii de pădure sunt păsări nocturne. În timpul zilei, ele stau camuflate în copaci cu vegetație deasă, iar seara ies la vânătoare pe câmpurile din jurul localităților. Bufnițele se hrănesc cu șoareci de câmp sau cu alte mamifere de dimensiuni reduse, cu păsări mici sau chiar cu insecte.
Ciufii de pădure sau ”Asio otus” au un nume care se traduce ”pasăre de noapte cu urechi”. Asio provine din latină și înseamnă pasăre de noapte, iar otus este forma latinizată a grecescului otos, care înseamnă cu urechi sau cu ciuf.
Masculii și femelele se aseamănă foarte mult, însă ornitologii îi pot distinge cu ușurință. Ambii au pe cap două moțuri lungi, doi ciufi care nu sunt vizibili când zboară sau când sunt relaxați, însă masculul este mai deschis la culoare și are aripile mai lungi și mai înguste. Ciufii de pădure au ochii portocalii, iar greutatea medie este de 220-300 de grame. Femela este puțin mai mare și are culorile penajului în nuanțe mai închise.
Ciufii de pădure încep să cuibărească de la sfârșitul lunii februarie
Coloniile de iernare durează până la sfârșitul lunii februarie, când începe perioada de reproducere pentru ciufii de pădure.
”Ciufii de pădure depun 5-7 ouă, pe care le clocește femela, timp de 26-28 de zile, perioadă în care este hrănită de mascul.
Puii părăsesc cuibul după aproximativ 21 de zile dar rămân în vegetația din zona cuibului și sunt hrăniți de către adulți. Ei devin capabili de zbor la aproximativ 35 de zile.
Ciufii de pădure sunt o specie monogamă, ocazional poligamă. Ei cuibăresc solitar, însă uneori are tendința de a cuibări în colonii mici. Cuibărește în cuiburile părăsite de cioară de semănătură, cioară grivă și coțofană, ce sunt amplasate adesea în arbori la înălțime”, am aflat dintr-un articol despre această specie, publicat pe pagina SOR.
Copiii ar putea fi învățați să caute coloniile de ciufi de pădure
Copiii adoră aceste păsări și ar fi foarte încântați ca, la o oră de biologie, să poată merge pe teren și să caute coloniile de ciufi.
Este important ca elevii să afle cât mai multe lucruri interesante despre comportamentul ciufilor de pădure, dar și despre amenințările la care este expusă această specie, astfel încât să conștientizeze importanța protejării păsărilor și să ajute la prevenirea dispariției lor.
Și pentru cadrele didactice, o oră petrecută în aer liber ar fi un lucru inedit, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că practica este mai apreciată decât teoria. Ei trebuie doar să îi scoată pe copii din școală și să îi ajute să caute ciufii, ale căror colonii pot fi identificate repede după urmele pe care le lasă la sol, sub copacii în care stau.
”Resturile lăsate de ciufii de pădure se numesc ingluvii și reprezintă hrană regurgitată, care conține material nedigerabil, precum blană sau oase”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Cornel Cotorogea, pasionat de ornitologie.
Toate fotografiile din acest articol au fost realizate de Cornel Cotorogea.
The post Ciufii de pădure stau în locurile de iernare din Dobrogea appeared first on Descopera Dobrogea.