În ultimii ani au început să ia amploare sărbătorile internaționale precum Valentine’s Day, însă adevărata zi a îndrăgostiților la români este Dragobetele, care se sărbătorește în fiecare an pe data de 24 februarie. Dragobetele nu este asociat doar cu iubirea, ci și cu începutul primăverii și debutul unui an mai bun din punct de vedere sentimental.

În cele ce urmează, Travelminit îți va prezenta care este originea acestei sărbătoriși ce semnificație are.

Ce înseamnă Dragobete?

Etimologia acestui cuvânt a fost dezbătută de-a lungul timpului, însă explicațiile au fost diverse pentru originea numelui. Chiar dacă se spunea că nu există atestări documentare pentru această sărbătoare, s-a declarat că, etimologic, cuvântul provine din derivarea „Drag-Dragului”.

Cercetările asupra acestui cuvânt au continuat și s-a spus că etimologia acestei sărbători provine de la Aflarea Capului Ioan Botezătorul, sărbătoare religioasă ce este sărbătorită pe 24 februarie și care în slavă se numește “Glavo-Obretenia”. Mai târziu, în perioada Evului Mediu, românii au adoptat această sărbătoare sub diferite denumiri, printre care “Vobritenia”, “Rogobete”, “Bragobete”, “Bragovete”, până când, în mai multe zone din sud și sud-estul României, denumirea impusă a fost de “Dragobete”. Această explicație se regăsește și în Micul dicționar academic.

Care este semnificaţia Dragobetelui

Dragobete este considerat în tradiția românească un zeu al iubirii, precum Cupidon în mitologia romană sau Eros în mitologia greacă. Un alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos și iubăreț nevoie mare, care le face pe tinerele fete să-și piardă mințile. Un fel de Zburător metamorfozat apoi de Maica Domnului într-o floare. Legenda Dragobetelui spune că acesta s-a numit inițial Dragomir, simbolizând zeul iubirii, fiind considerat copilul Babei Dochia.

Conform publicației ziarharghita.ro, Ovidiu Focșa, etnograf în cadrul Muzeului de Etnografie al Moldovei, a precizat că „despre Dragobete se crede că este un protector al păsărilor, fiind o sărbătoare strâns legată de fertilitate, fecunditate și de renașterea naturii.(…) Această sărbătoare marca revigorarea naturii și nu numai, ci și a omului care, cu această ocazie, se primenea. Era o sărbătoare a revigorării vegetației, a vieții în creștere, o dată cu trecerea la anotimpul de primăvară durata zilei creștea, în contrapondere cu noaptea care descrește, ca dovadă și zilele sunt mai însorite. Se pare că, în această perioadă, păsările, vegetația dar și oamenii se puneau în acord cu natura, era o nuntă a naturii, însemnând renașterea acesteia, retrezirea la viață, ceea ce este și semnificația centrală a sărbătorii”.

Tradiții de Dragobete

Dragobetele are rădăcini foarte vechi. Dragobetele, numit și Năvălnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeș și puternic, aduce iubirea în casă și în suflet. Modul de a sărbători Dragobetele este diferit de la o regiune a ţării la alta: petreceri în aer liber, dansuri, jocuri, discuţii în jurul focului, săruturi, logodne simbolice etc.

Oamenii din mediul rural își mai aduc aminte de obiceiul de demult al fetelor și băieților care, în ziua lui Dragobete, se primeneau în haine curate, de sărbătoare, și porneau cu voie bună spre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămăioasă, pe care le așezau la icoane și le foloseau la diverse farmece de dragoste.

Înspre ora prânzului, fetele porneau în goană spre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine pe băiatul care le îndrăgea. După ce își prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii, sărut care simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile. De aici și celebra zicală „Dragobetele sărută fetele!”

Flăcăii, strânși în cete și fetele obișnuiau ca, în ziua de Dragobete, să își cresteze brațul, în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, respectiv surori de cruce. Fiecare tânăr avea grijă ca ziua de Dragobete să nu îl prindă fără pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rău, prevestitor de singurătate pe întreg parcursul anului, până la următorea zi de Dragobete.

Se mai credea că, în ziua de Dragobete, păsările nemigratoare se adună în stoluri, ciripesc, își aleg perechea și încep să-și construiască cuiburile.

Prilej de bucurie și bunăstare, Dragobetele este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Probabil că 24 februarie însemna, pentru omul arhaic, începutul primăverii, ziua când natura se trezește, păsările își caută cuiburi, iar omul participă și el la bucuria naturii.

Lucrările câmpului, țesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei nu sunt permise de Dragobete. În schimb, curățenia este permisă, fiind considerată aducătoare de spor și prospețime.

Nu ai voie nici să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri și supărări în lunile care vor urma.

În unele zone ale țării, ajunul zilei de Dragobete este asemănător cu simbolistica nopții de Bobotează. Fetele tinere, curioase să își afle ursitul, își pun busuioc sfințit sub pernă, având credința că Dragobete le va ajuta să găsească iubirea adevărată.

Despre toţi cei care nu doreau să sărbătorească de Dragobete, se spunea ca vor rămâne singuri tot restul anului.

Dacă plănuiești un sejur în România în următoarea perioadă, intră pe www.travelminit.ro și găsește cele mai bune opțiuni de cazare pentru tine.

Foto: dreamtime.com

The post Dragobetele: De unde provine și ce semnificație are Ziua Iubirii la români appeared first on Blogul Travelminit.ro.

Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.