Mita electorală are origini mai vechi decât ne-am fi gândit mulți dintre noi. În urmă cu peste 20 de secole, romanii foloseau cu succes mita electorală în cetățile din Dobrogea și nu doar aici, pentru a primi voturile electoratului. De peste 2000 de ani, chiar și metodele la care recurg politicienii au rămas neschimbate, astfel că pâinea și circul sunt, în continuare, o rețetă sigură pentru influențarea votului populației.
Mita electorală, un obicei de peste 20 de secole
Încă din anul 100 există informații potrivit cărora, alegătorii depindeau din punct de vedere economic de clasele bogate, care, în campaniile electorale profitau de acest lucru, pentru a obține mai multe voturi.
La acea vreme, romanii, care primeau donații de cereale și diferite mărfuri au introdus un sistem colectiv de mită și au început să distribuie gratis hrana către populație. Uneori, se făceau distribuții speciale de vin și ulei, din proprietatea privată sau din impozitele adunate din provincii.
”În antichitate, politicienii puteau deveni binefăcători, prin susținerea financiară a anumitor activități. Dacă un magistrat își dorea cu ardoare să acceadă la o magistratură superioară sau să intre pentru prima oară în politică și era bogat, putea să subvenționeze activitatea administrativă a băilor publice, pe termen limitat. Astfel, el oferea intrarea gratuită la therme, până la o anumită dată. Astfel, el câștiga capital politic și intra în rândul binefăcătorilor. În urma donației făcute de acesta, locuitorii puteau intra să facă baie gratis. Era un fel de mită electorală.
Și împărații romani, cu ocazia celebrării unor victorii anunțau că pe o perioadă de câteva luni, intrarea este gratuită pentru toată lumea, la edificiile de pe întregul teritoriul imperiului”, a declarat pentru Discover Dobrogea, George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.
Festivalurile, o modalitate de succes pentru influențarea electoratului
Dacă am citi cum se făcea politica în antichitate și cum recurgeau oamenii politici ai acelor vremuri la mita electorală, nu ne-am mai mira de ceea ce se întâmplă acum, atât în campaniile electorale, cât și în pre-campanii.
”Principala modalitate prin care familiile conducătoare influențau electoratul era asigurarea distracțiilor pe placul acestuia, printr-o succesiune constantă de spectacole publice.
Inițial, festivalurile durau câte o zi, după care a crescut numărul sărbătorilor, dar și numărul zilelor în care acestea erau organizate, astfel că s-a ajuns la 5, 7 sau chiar la 14 zile, iar Senatul vota sporirea fondurilor destinate acestora.
Pe lângă sumele oferite din fondurile publice se făceau și donații din buzunarele private, de către magistrații individuali care prezidau aceste festivaluri.
La Roma, jocurile oficiale, în care circul și teatrul erau principalul punct de atracție, au fost suplimentate treptat prin întreceri cu gladiatori sau confruntări cu fiare sălbatice, pe care nobilii le prezentau drept întreceri periculoase”, scria Robert Etienne, în volumul ”Viața cotidiană la Pompei”.
Majorarea nejustificată a taxelor se făcea și în anul 100
De multe ori, oamenii de afaceri erau în legătură sau făceau înțelegeri cu comandanții militari și cu guvernatorii. Ei puteau concesiona inclusiv strângerea taxelor și impozitelor, a căror valoare o puteau majora chiar și de două sau trei ori. O parte o vărsau în vistieria imperiului, iar celelalte două sau 3 părți strânse în mod forțat de la populație erau împărțite între ei și guvernatorim iar în campanii banii erau folosiți pentru mita electorală.
Histria a fost primul oraș cu regim democratic din Dobrogea antică, iar histrienii au luptat pentru drepturile lor de-a lungul timpului. Ei au militat chiar și pentru privilegiul de a pescui în Delta Dunării, pentru a nu fi obligați să plătească taxe în acest sens.
”Aceste privilegii privind permisiunea de a pescui în Delta Dunării, apar într-o inscripție denumită în limba greacă ”horotesia”, adică hotărnicia. Când Histria și orașele grecești din Scythia Minor au intrat sub autoritate romană, au existat mai mulți guvernatori.
Atunci, histrienii au trimis mai multe solii cu numeroase plângeri împotriva unui grec care concesionase vama pe Brațul Sfântu Gheorghe, acolo unde ei pescuiau, dar ulterior li s-au cerut bani.
Histrienii spuneau că se bucură de acele privilegii, care le-au fost recunoscute chiar și de barbarul Zalmodegicos și nu acceptau să îi plătească taxă unui grec.
Scrisorile au fost arhivate, iar în anul 100, pe 25 octombrie, Manius Valerius Maximus, guvernatorul Moesiei Inferior a dat o lege, un decret, în care a propus să se hotărască ce măsură să ia în legătură cu plângerile histrienilor.
Acesta, care era în campania în războiul împotriva dacilor, în războiul daco-roman din anul 100 și era un prieten apropiat de Traian, a dat câștig de cauză poporului histrian și a respins contra-oferta făcută de grecul lor, care își dorea să câștige cât mai mulți bani.
Datorită corupției din administrația romană, ei știau în ce regiuni trebuia să ajungă armatele romane și comisiile senatoriale puteau să îi pună la curent pe localnici despre acele teritorii și bogățiile lor, care urmau să fie exploatate.
Manius Valerius Maximus le-a recunoscut histrienilor aceste privilegii și s-au trasat granițele teritoriului histrian, pentru că orice oraș grecesc avea două teritorii, unul agricol și un domeniu orășenesc și de influență, controlat de magistrații cetății, necesar pentru a exploata resursele materiale din zonă.
Vital pentru dezvoltarea cetății, în cazul Histriei, teritoriul a fost constituit dintr-un segment din brațul Sfântu Gheorghe, pe care pescuiau localnicii.
Pescuitul în Delta Dunării reprezenta, practic, una dintre ocupațiile de bază ale histrienilor și o sursă de venit în cei 1300 de ani cât a funcționat cetatea. Acest privilegiu a fost reconfirmat, fără plata vreunei taxe sau a unui impozit”, a precizat George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.
Histrienii cu simț civic erau menționați în decrete așezate în agora cetății
Sunt foarte multe povești pe care cercetătorii le-au descoperit despre locuitorii Cetății Histria. Pe lângă cele care vizează cultul imperial, divinitățile protectoare ale cetății, despre mita electorală sau despre instituția medicinei publice la acea vreme ori aspectele din viața religioasă a locuitorilor, sunt și multe povestiri despre eroismul histrienilor, în lupta lor pentru câștigarea anumitor drepturi.
”Pe mine m-a frapat o întâmplare adevărată, care s-a petrecut la începutul secolului III î.Hr. Aceasta, face referire la o ambasadă a 3 cetățeni histrieni, care au mers la Zalmodegicos, o puternică autoritate locală, pentru a răscumpăra peste 60 de ostatici și pentru a putea negocia respectarea vechilor privilegii ale cetății, din partea acestuia.
După lungi parlamentări și în schimbul unor daruri, Zalmodegicos a fost de acord să îi elibereze pe acei ostatici și, totodată, a acceptat ca acele privilegii de care dispuneau histrienii să le poată fi redate.
Ei au militat atunci și pentru dreptul la exploatarea pinilor pentru făclii pe insula Peuce, Insula Pinilor, care nu se știe unde era. Acestei ambasade i s-a recunoscut meritul la întoarcere, iar numele celor 3 cetățeni au fost gravate într-un decret onorific, păstrat lângă altarul templului lui Zeus Polius, un loc de mare cinste și onoare, decret care a fost găsit.
Există în Muzeul Histria și un document epigrafic, care menționează o altă ambasadă, a cetățeanului Dioscurides, tot din sec. III î.Hr. El a fost onorat în urma acestei ambasade pe care a dus-o la bun sfârșit.
În decret se precizează că a întâmpinat nenumărate pericole. Cel mai mare dintre ele, consta în pierderea libertății. Și aceasta, deoarece, în momentul în care ieșeai de pe poarta cetății puteai fi prins și vândut ca sclav. Acești oameni nu țineau cont de pericole și mergeau în slujba cetății, acolo unde era nevoie.
Este important de știut că aceste decrete onorifice erau așezate în agora, în piața publică. La Histria, agora avea un portic. Aceste decrete reprezentau și un factor motivațional pentru ceilalți locuitori, să aducă servicii și mai mari cetății, precum acest cetățean”, aflăm de la George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.
The post Mita electorală era folosită de romani încă din antichitate, iar metodele au rămas neschimbate și azi appeared first on Descopera Dobrogea.