Va aduceti aminte cand ati mancat prima data pizza? Eu da. Aveam 14 ani, anul era 1990, vara, fix dupa revolutie. Incepusera sa apara pe rafturi diverse chestii, salam, ciuperci (din alea straine), rosii, alte legume la care efectiv nu ne gandeam. Prima mea pizza a fost facuta de catre o vecina. Ok, incepeam sa inteleg ce e cu pizza doar de la desene animate cu testoasele ninja care aparusera si ele, desenele. Intelegeam ca e ceva cu salam sau chestii cu niste branza si cu rosii. In desene era un fel de bulion sau ketchup cum am aflat mai tarziu. Apoi m-am intrabat la prima mea pizza de ce nu vad rosii. Apoi am invatat, am incercat sa mananc peste tot pe unde am calatorit si am inteles dupa 30 de ani ca intr-adevar la pizza nu se pune bulion sau ketchup. Prima mea pizza nu avea nici cea mai mica urma de ketchup. Doar putin parmezan ras si ciuperci. Nici ciuperci straine nu prea mancasem pana in 1989 asa ca era usor ciudat gustul.
Primele pizza facute de mine sau cu familia si prietenii au fost cu niste sos de rosii, cascaval, cubulete de salam aruncate peste niste felii de paine inmuiate in lapte cu ou batut. Credeam ca ala trebuie sa fie gustul. Da! Este extraordinar gustul doar ca e un fel de prajitura cu cascaval, rosii si salam, nu e pizza.
Dupa un timp am inceput sa calatoresc. Primele pizza cu adevarat bune au fost in Pasajul Victoria. Era un fel de chiosc care vindea felii de pizza cu un pahar de iaurt. Feliile de pizza scoase aburinde din restaurantul de acolo impreuna cu paharul de iaurt erau un deliciu. In Amsterdam prima pizza era un biscuite ca de lemn cu niste busuioc si atat. A fost nevoie sa exploram Amsterdam, sa gasim o afacere de familie, un mic restaurant italian, care intr-adevar facea pizza. In rest Hard Rock sau orice alta locatie nu aveau pizza decat cu numele. In Belgia pizza nu exista prin prisma vizitatorilor arabi, in cele mai multe cazuri gaseam kebap si shaorma. In Grecia doar american pizza, cea cu blatul gros, de fapt asemanatoare cu gyros-ul, ca tot aia e, mult blat cu faina, crescut cat se poate de mult si niste bucatele de ce-o fi.
Acum ce sa mai zic… pizza e pentru toata lumea. Blatul conteaza. Eu fac un blat cat se poate de simplu: 1kg de faina, 1 cub de drojdie (scrie pe el ca e pentru 1 kg de faina, nu am cum sa ma incurc), apa si ulei cat sa putem manevra aluatul fara sa ne lipim. Itslienii fac blatul fara drojdie si fara dospire dar am intrebat si am aflat ca nu strica nici drojdia nici praful de copt. Bineinteles ca aceasta compozitie de blat ajunge pentru mai multe pizza, asa ca dupa ce creste il portionez in functie de ce am nevoie si bag pungute fix in gongelator, urmand a le folosi cand vine timpul.
Mi-am adus aminte de o masa in oras, undeva in Brasov. Am studiat meniul, am vazut pizza cu ton si ceapa, bineintales tonno e cipolla. I-am spus domnisoarei care a venit sa ia comanda “o pizza cu ton si ceapa”. Probabil din cauza unghiilor lungi cu care nu putea nota nimic pe tableta mi-a raspuns: “nu avem!”. Bun, dar, scrie in meniu, zic. Dumneaei, sigura: “nu scrie!”. I-i arat cu degetul: “uitati aici”. A raspuns: “aaaaa, tonno e cipolla”. Era de la Suceava si nu intelegea romaneste, eu fiind de la Piatra Neamt. Si daca nu am uitat sa spun: in pizza cu ton se pune ton bucati nu conserve de ton maruntit care e mai ieftin dar nu e pentru pizza.
Pizza quattro formaggi se poate inventa, totul e sa ai mai multe feluri de branzeturi. Eu am pus cas maturat, branza sarata, cascaval si in loc de smantana de gatit niste smantana ingrosata de mine cu branza de capra si lasata pana la ingrosare. Da, se poate face iaurt in casa cu kefir de la magazin, se poate ingrosa laptele acru cu kefir, se poate face si branza. Asta va fi alta discutie, cu alta ocazie. 4? Da, 4 branze.
Articolul Pizza salami, pizza tonno e cipolla, pizza quattro formaggi apare prima dată în Gatit in aer liber – Valter Maracineanu.