Salutare om frumos!
La prima vedere ai zice că urmează un articol culinar însă nu, nu este vorba despre cum să gătim, mai degrabă despre felul în care mâncăm.
Acum câteva luni în urmă am urmărit un film, de fapt a fost un serial plin de ”aha-uri” și momente de înțelegere a unor aspecte din viața mea.
Într-unul dintre episoade s-a pus accent pe descrierea oamenilor, a modului în care aceștia tratează viața și pe ei însuși după modul în care mănîncă la masă, felul în care tratează mâncarea în sine.
Descrierile erau împărțite în trei mari categorii:
1- cei care savurează mâncarea, care o mestecă, simt aroma și savoarea fiecărei înghițituri ,sunt descriși ca fiind persoane cărora le place să simtă viața, se bucură de ia, sunt mai echilibrați și armonioși, cu spirit de aventură, se deschid către aromele vieții mult mai ușor, aceștia fiind foarte atenți la nevoile celor din jurul lor (partener/ă, copii, colegi, părinți, etc.) ;
2- cei care mănîncă mai mult nemestecat, repede, au tendința de a trece prin viață fără să dea prea multă importanță la ceea ce trăiesc, la persoanele din jurul lor, pe principiul ”am umplut stomacul, asta este ce contează”, ei bifează într-o listă a vieții lor cam ce ar trebui să facă, fără să se întrebe dacă le face plăcere sau nu, dacă este spre binele lor sau nu, implicit nu au cum să fie atenți la cei din jurul lor;
3- cei care pun sare în mâncare fără să guste mai întâi din ea, subliniind faptul că aceștia știu sigur că mâncarea nu este pe gustul lor chiar dacă habar nu au ce gust are aceasta, ceea ce arată incapacitatea lor de a interacționa cu lumea din jur, deoarece nimeni nu este suficient de bun pentru ei;
Toate bune și frumoase, m-am amuzat pe moment însă curioasă din fire, am început să fiu atentă la mine, la oamenii din jurul meu, câtă importanță acordă acestui moment în care mănâncă. Unde am avut posibilitatea să fac asemănări între felul de a mânca și caracterul persoanei, am făcut-o și ………..uimire……chiar există o legătură între mâncare, caracter și felul în care trăim. Poate veți spune că ritmul este alert, că pauza de prânz este mică, că timpul pentru cină este așa cum este, că atunci când îți este foame mănânci foarte repede și tot așa.
Eu am fost mai mult atentă la câtă importanță se dă pregătitului mesei, la felul în care se mestecă, dacă iese vre-o aromă la iveală, dacă se aude vre-un zgomot de placere sau nu.
Concluzia mea a fost că dăm prea puțină atenție acestui aspect atât de important pentru ființa noastră, care ne influențează enorm și am putea să profităm la maxim, însă noi am cam ajuns în momentul în care ” trăim ca să mâncăm” și nu ” mâncăm ca să trăim”. Aici nu mă refer la cât de scumpe, bio, de marcă sau nu să fie produsele și alimentele pe care le mâncăm, mă refer la faptul că nu găsim plăcerea în această mâncare deci nu avem plăcerea de a trăii.
Îți propun să te vezi cum tratezi mâncarea, să fi atent și la cei din jurul tău fără să critici, doar observă, vezi dacă poți înțelege oamenii de lângă tine pri felul lor de a mânca .
Din moment ce te-ai observat, ai capacitatea să înțelegi ce anume ai de făcut pentru a simții savoarea vieții.
Este o vorbă :” Dragostea trece prin stomac!”…….deci așa poți vedea câtă dragoste îți oferi tu ție și apoi dacă ai și pentru alte persoane.
Din suflet pentru suflete!
Autor – Mihaela Sidău