Ești la școală la ora ta preferată de desen și doamna învățătoare pune o întrebare: ”Cine știe să deseneze un curcubeu?”. Colegii cu mâinile pe sus, exclamând: ” Eu doamna,eu!!!”.
Tu în mintea ta ști exact cum să-l desenezi, ști cu foarte mare precizie fiecare ton de culoare, fiecare linie, ordinea perfectă………și totuși nu ai curajul să ridici mâna și să strigi cu toată puterea: ” Eu știu, eu doamna știu să-l desenez!!!”
Doamna alege unul dintre colegii tăi să vină la tablă, acesta începe să deseneze un curcubeu, timp în care tu ești cu capul pe bancă, trăgând cu ochiul la desenul colegului de pe tablă, lacrimile mai să-ți curgă pe obraji………..” Și eu știam să-l desenez .” Ajungi acasă și tot ceea ce te frământă este faptul că tu nu ai avut curajul să ridici mâna și să spui că ști să desenezi un curcubeu.
Așa facem și când suntem adulți, cel puțin din punct de vedere al vârstei, biologic vorbind. Am vrea să facem diverse acțiuni, să arătăm ceea ce știm însă nu avem suficient curaj să ne expunem, să riscăm. Începem cu foarte mare entuziasm, avem toate schițele făcute și cănd să facem pasul……..renunțăm. Dacă nu o să le placă, dacă nu este suficient de bine modul în care fac această activitate, dacă o să mă bâlbâi, nu sunt suficient de bun ca…….(x persoană).
Exact așa facem și când vrem să spunem ceva persoanei de lângă noi, copilului, partenerului și tot așa mai departe. Renunțăm deoarece ne este frică să nu greșim, să nu fim criticați, să nu ni se reproșeze că nu suntem suficienți de buni pentru a reușii.
Da …este adevărat, totul este posibil însă nu vom ști cu adevărat decât dacă ne facem curaj și ridicăm mâna, strigând cu încredere că știm să desenăm un curcubeu. Chiar dacă se va întâmpla să-l desenăm greșit sau altfel, cel puțin vom ști ce avem de îmbunătățit, vom ști ce avem de schimbat sau adăugat, vom avea satisfacția că am riscat și am văzut cum este.
Omule, ce ai de pierdut dacă ridici mâna, dacă vei face acel ceva de care te temi, acel ceva care te umple de bucurie însă renunți deoarece îți lipsește curajul? Ce ai de pierdut dacă renunți să te compari cu alte persoane, spunându-ți că este mai bun ca tine, ce rost are să mai faci, oricum nu vei reuși.
Fă-ți curaj și îndrăznește să ridici mâna, indiferent dacă vrei să iei permisul de conducere, dacă vrei să schimbi jobul, dacă vrei să pictezi, dacă vrei să-i spui celui de lângă tine c-l placi, dacă vrei să oferi altor oameni din cunoștințele pe care le-ai dobândit…….nu contează, fă-ți curaj și fi tu, dă tot ceea ce ai mai bun și trăiește, experimentează……..ridică capul de pe bancă și strigă căt poți de tare: ” Eu știu să desenez un curcubeu!”
Curaj omule, curaj!!!
Cu suflet pentru suflete.
Autor: Mihaela Sidău