Încă din copilărie suntem într-o dură competiție cu tot ceea ce ne înconjoară. La gradiniță suntem îvățați că putem mult mai mult decât alt coleg de grupă, la școală ni s-a spus... ” cutare a luat 10, tu de ce nu ai putut?!”. Uite-așa ne-am obișbuit să vrem să facem ”mai bine” decât alții, să avem joburi mai bune, să ne cumpărăm haine mai scumpe, să ne prefacem că avem parteneri extraordinari, totul ca să demonstrăm că putem, că suntem mai buni și merităm laudele mult așteptate și să ne oprim din alergat.
Facem de toate și nimic nu ne mulțumește, nu ne umple de satisfacție ,din contră ne golește de energie și de dorința adevărată de a trăi. Întrebarea este de ce nu ne oprim să ne întrebăm ce anume ne dorim noi cu adevărat, noi cei din afara competiției sociale.
Posibilitatea de a alege ceea ce ne face placere și bucurie reprezintă piesa lipsă din puzzle. Cumva am tot auzit că nu putem alege, că nu putem face ce ne place, că este necesar să facem ceea ce este normal într-o societate care pune presiune pe fiecare dintre noi să fim ”normali”, fără să ni se explice ce înseamnă de fapt greutatea ”normalului”. Așa ne trezim după ani și ani de zile, că nu ne mai potrivim în viața pe care o trăim, că ne uităm la partenerul nostru ( femeie sau bărbat) și ne întrebăm ce anume avem de trăit împreună și nu vin răspunsuri, că mergem la servici și ne întrebăm ce cautăm în acel loc, că nu putem respira și facem eforturi să rămânem, că totuși avem facturi și responsabilități și vorba aia…”Ți s-a urât cu binele?!”
Ăsta este timpul potrivit, acel moment în care orice am face, ceva din noi nu se oprește până nu facem o schimbare, ceva care să ne bucure sufletul, ceva care să ne facă simțim viața.
Mulți dintre noi începem să ne comportăm ciudat și vom fi catalogați ca ”bolnavi de depresie” până ce facem o schimbare de direcție, alții vor face schimbări cât de mici cu rezultate minunate iar alții vor continua să ignore ceea ce se petrece în interiorul lor ….și vor merge mai departe în același mod, îmbolnăvindu-se, acuzând viața că este crudă și nemiloasă. Timpul potrivit pentru a ne permite, a ne da voie să recunoaștem ceea ce ne place, ceea ce ne-am dorit și ne-am înfrânat din diferite motive. Mulți veți spune că sunt nebunii însă gândiți-vă o clipă, de ce totuși sunteți nemulțimiți, de ce există undeva în voi un sentiment pe care nu îl puteți descrie exact, însă exprimă un gol, ceva care lipsește și nu știți ce. De ce vă frământați în permanență (fără să arătați acest lucru) încotro, ce să mai faceți, poate poate dispare acest sentiment. Totul este despre a ne cunoaște pe noi înșine, despre a trăii diferit și toate au un început, un timp potrivit pentru ca noi să putem înțelege anumite aspecte ale noastre, să avem puterea de a ieși din normalul știut în normalitatea interioară, a creea un echilibru între acestea două.
Fiecare dintre noi are un ritm propriu și un timp potrivit pentru a ne tranforma sau nu, ne grăbim să fim evoluați mai mult decât alții și de fapt nu este timpul potrivit pentru noi.
Fi curios de tine omule și fă schimbările la timpul potrivit.
Din suflet pentru suflete.
Autor – Mihaela Sidău